Taxonomia lui Bloom
Taxonomia lui Bloom
Embedded Files
În 1948, la Convenția Americană de Psihologie, un grup de examinatori educaționali și experți în evaluare au concluzionat că ar fi util să existe o setare mai adecvată a obiectivelor educaționale pentru a putea evalua performanța elevilor în colegiile americane. Ceva mai târziu, în 1956, Benjamin Bloom a creat o taxonomie care se bazează pe ideea că există 6 niveluri (observabile) de învățare care indică prezența în creier a activitățiilor cognitive. Datorită numeroaselor sale calități - simplitate, ușurință în înțelegere, aplicabilitate, utilitate, universalitate, durabilitate - deseori trecem cu vedere faptul că Taxonomia lui Bloom este doar un construct teoretic. Odată cu trecerea timpului, aceasta a dovedit că nu este infailibilă și astfel, a acumulat multe critici.
Cu toate acestea, începând cu 1990, Lorin Anderson, un fost student al lui Bloom, a condus un grup de experți împreună cu care a reviziuit taxonomia lui Bloom. În 2001, aceștia au publicat versiunea revizuită care folosește verbe active în schimbul substantivelor pentru a descrie procesul cognitiv. Totodată, au inversat cele 2 niveluri superioare de gândire, fixând nivelul „Creează” în vârful piramidei lui Bloom.
După cum știți, înțelegerea de bază a taxonomiei lui Bloom și cum să o aplici la clasă, ușurează procesul de clarificare a obiectivelor de învățare, facilitează adoptarea tehnologiei în livrare și încurajează dezvoltarea de activități relevante de învățare pentru oricare elev.
După cum știți, înțelegerea de bază a taxonomiei lui Bloom și cum să o aplici la clasă, ușurează procesul de clarificare a obiectivelor de învățare, facilitează adoptarea tehnologiei în livrare și încurajează dezvoltarea de activități relevante de învățare pentru oricare elev.
Majoritatea profesorilor sunt familiarizați cu taxonomia lui Bloom, acest model care clasifică diferite niveluri de cunoaștere umană în gândire, învățare și înțelegere. Însă, într-o epocă digitală, profesorii ar putea să se gândească la aceasta ca fiind Taxonomia digitală a lui Bloom. Pe scurt, Taxonomia lui Bloom oferă un set de instrumente și este centrată pe 6 procese cognitive prin intermediul cărora învățăm: 6 niveluri de învățare de la ușor la dificil.
Benjamin Bloom și ulterior, Lorin Anderson și David Krathwohl, au creat o taxonomie a verbelor active măsurabile care să ne ajute să descriem și să clasificăm cunoștințe, abilități, atitudini, aptitudini și comportamente observabile.
Așadar, Taxonomia lui Bloom se bazează pe ideea că există 6 niveluri de învățare (observabile), care indică prezența în creier a activitățiilor cognitive, precum și 4 tipuri de cunoștințe utilizate în învățare.
Prin crearea de obiective de învățare folosind verbe măsurabile, profesorul poate ghida elevul ce să facă pentru ca acesta să demonstreze că progresează cu învățarea.
Scopul principal al revizuirii taxonomiei lui Bloom, mai ales în varianta digitală, în afară de plasarea creativității la vârful piramidei a fost acela de a sublinia utilizarea mai largă a taxonomiei ca instrument pentru planificarea curriculum-ului, proiectarea activitățiilor la clasă, livrarea centrată pe metacunoaștere, precum și evaluarea impactului învățării.
Surse:
- Anderson LW, Bloom BS, Krathwohl DR, Krathwohl A. A Taxonomy for Learning, Teaching, and Assessing: A Revision of Bloom's Taxonomy of Educational Objectives. New York, NY: Longman; 2013.
- The Professor’s Guide to Using Bloom’s Taxonomy; topcoat.com
- A Taxonomy for Learning, Teaching, and Assessing: A Revision of Bloom's Taxonomy of Educational Objectives. Lorin W. Andersin, David R. Krathwohl; et al. 2001 Addison Wesley Longman.
Page updated
Report abuse