Profesorul Expert

Dacă notezi pe o scară de la 1 la 10 nivelul tău de satisfacție în diferitele zone de pe roată, și apoi hașurezi cu o culoare, vei putea vedea în care arii îți vei putea reconcentra energia și unde ai putea să îți aloci mai mult timp pe viitor. Astfel, vei putea să reechilibrezi zonele „blocate” și să-ți fortifici zonele de care ești „mulțumit(ă)”.

Pentru a-ți face propria diagnoză, îți propunem să parcurgi următorii pași:

A. Gândește-te la cele mai importante dimensiuni ale vieții tale pe care le consideri cele mai importante pentru tine, în această etapă de viață în care te afli.

Pentru a evalua care sunt cele mai importante, gândește-te la următoarele răspunsuri:

1. Ce roluri ai în viață? Exemplu: fiică/fiu, frate/soră, coleg, profesor, inspector, director, mentor, coechipier, prieten etc.

2. Care arii ale vieții tale sunt importante pentru tine?

Exemplu: exprimarea artistică, atitudinea pozitivă, cariera de dascăl, educația personală, educația copiilor, familia, prietenii, independența financiară, sportul, plăcerea de a urca pe munte, impactul pe care-l ai ca profesor asupra elevilor cu care lucrezi etc.

3. O combinație dintre aceste aspecte care reflectă prioritățile tale în viață.

B. Pe fiecare dimensiune a cercului, marchează numărul care reprezintă cel mai bine gradul tău de satisfacție față de acel aspect al vieții tale

• • 1=satisfacție foarte redusă

  • 10 = satisfacție foarte ridicată

C. Unește toate punctele marcate pe fiecare segment în interiorul cercului.

• • Reflectează: Ce se întâmplă cu roata ta? Se învârte sau se blochează?

D. Care sunt zonele vieții tale pe care consideri că ar fi de preferat să te concentrezi mai mult?

E. Acum, întoarce-te la roată și marchează distinct numărul care reprezintă gradul ideal de satisfacție (pentru fiecare domeniu al vieții tale) pe care dorești să-l obții în viitorul apropiat.

• • Unește aceste noi puncte, de data aceasta, cu altă culoare.

F. Cum îmi împart timpul între cele 10 arii ale vieții mele? Care este ariia care îmi ocupă cel mai mult timp? Ce îmi propun să fac diferit?

Atunci când ne gândim la felul în care funcționează creierul, adesea intrăm în simplul motiv: presupunem că este un organ care "generează" emoții și gânduri, ca și cum funcționarea lui ar putea fi descrisă în funcție de funcționarea sa generală. Dar adevărul este că cheia pentru ceea ce gândim, simțim și facem este la scară microscopică, la nivelul neuronilor.

Aceste celule nervoase sunt responsabile în principal de generarea unui flux constant de informații care se deplasează de la o parte a sistemului nervos la celălalt și sunt prelucrate de diferitele organe ale creierului. Dar, încă o dată, cheia înțelegerii psihicului nu se găsește în ceva atât de ușor de izolat și observat ca un neuron. Este situat în ceea ce stim ca sinapselor si diferitele lor tipuri .

Synapse: un spațiu de comunicare între neuroni

O definiție simplă a ceea ce este o sinapsă poate fi următoarea: este vorba despre conexiunea stabilită între doi neuroni acele informații referitoare la impulsurile electrice sunt transmise.

Astfel, sinapsul nu este exact un organ și nici măcar nu este o parte anatomică a unei celule nervoase. Este un loc în care doi neuroni sunt trimise informații pentru a afecta funcționarea celuilalt.

În multe cazuri, sinapsele sunt stabilite între un capăt al unei părți a neuronului numit axon și dendrit, o parte din neuronul receptorului. Cu toate acestea, există și alte conexiuni în care sinapsele sunt stabilite, de exemplu, de la un axon la alt axon.

Am văzut deja că o bună parte din mecanica sinapselor se bazează pe utilizarea neurotransmițătorilor, care ele sunt o gamă foarte variată de molecule care, în anumite cazuri, acționează și ca hormoni dacă trec în sânge.

Deși acest aspect al neuroștiinței este foarte complex și fiecare substanță este asociată cu sute de interacțiuni diferite, care variază și în funcție de context, de partea sistemului nervos în care acționează și de efectele lor asupra diferiților receptori neuronali, se poate spune că rolul fundamental al acestor particule Se împarte în două: excitație și inhibare . Adică, la o sinapsă, un neurotransmițător poate crește probabilitatea ca impulsul nervos să nu apară în neuronul post-sinaptic sau poate cauza creșterea acestora.

Pe de altă parte, neurotransmițătorii nu au întotdeauna o acțiune directă asupra celulelor nervoase care le captează. De exemplu, unii dintre ei nu ajung nici măcar la destinație și sunt capturați de receptorii aceluiași neuron care le-a eliberat mai târziu să fie descompuși și reciclați, iar alții, în ciuda faptului că ajung la neuronul post-sinaptic, îl influențează doar. indirect, la activați o serie de mesageri secundari Ei interacționează cu multe elemente ale celulei nervoase înainte de a genera un efect dincolo de aceasta.