Feedback, Scara Concluziilor & FeedForward
Feedback, Scara Concluziilor & FeedForward
Embedded Files
Scara concluziilor, este un instrument care ne ajută să analizăm secvențial fiecare parte a procesului de gândire și să conștientizăm propriile modele mentale unice.
Tips & Tricks pentru gestionarea concluziilor
Nu depași teritoriul detaliilor și faptelor observabile.
Evită să te grăbești să extragi concluzii!
Realitatea poate fi cu totul alta, iar tu știi asta foarte bine.
Gândește-te la intențiile tale. Stabileste ce vrei să obții din această analiză pe care o faci. Care este rezultatul final pe care îl urmărești extrăgând concluzii din comportamentul și atitudinea elevilor tăi sau a colegilor cu care lucrezi?
Gândește-te la rolul pe care îl ai în a-i ajuta pe elevii tăi să reușească, să obțină succesul și să învețe pentru întreaga lor viață.
Ancorează-te într-o atitudine de respect și grijă nedisimulată, cu autenticitate și dorința de a reuși să te transformi în profesorul expert de care au nevoie elevii și colegii tăi. De altfel, este nevoie de tine, transformat(ă), în întreaga comunitate! :)
Inițiază discuții care să te ajute să înțelegi ce se întâmplă. Propune-ți să asculți cu scopul de a înțelege. Ai dreptul să nu fii de acord cu ce auzi, dar asta n-ar trebui să te împiedice să fii obiectiv(ă) în evaluarea ta.
FeedUp
FeedUp
Prima componentă a unui sistem de feedback eficient implică stabilirea unui scop clar. Atunci când elevii înțeleg obiectivul final, este mai probabil să se concentreze pe sarcinile de învățare disponibile. Stabilirea unui scop este, de asemenea, crucială pentru un sistem de feedback, deoarece atunci când profesorii au un scop general clar, la rândul lor își pot alinia evaluările.
FeedBack convențional
FeedBack convențional
Răspunsurile individuale pe care profesorii le oferă elevilor despre implicarea lor sunt a doua componentă esențială a unui sistem de feedback eficient și cea care este cel mai frecvent utilizată ca metodă. Aceste răspunsuri ar trebui să fie corelate direct cu obiectivele de învățare. Cel mai eficient feedback oferă elevilor informații despre progresul lor sau lipsa acestuia înspre obiectivul de învățare și sugerează acțiuni pe care le pot pune în practica imediată pentru a se apropia de standardul așteptat (Brookhart, 2008). În mod ideal, profesorii ar putea oferi feedback în timp ce elevii îndeplinesc sarcini mai mici care fac parte dintr-un proiect mai mare, astfel încât elevii să poată integra sugestiile profesorilor pentru a-și îmbunătăți performanța în timp real și contribui astfel la obiectivul mai mare al proiectului lor personal.
Pentru ca un sistem de feedback să fie eficient, toate măsurile de îmbunătățire trebuie să se alinieze între ele pentru a prezenta o imagine de ansamblu cât mai completă asupra modului în care elevii progresează într-o direcție prestabilită. De exemplu, practicile zilnice de verificare a înțelegerii ar trebui să ofere profesorului indicii reale cu privire la modul în care elevii vor putea performa cu materiale similare la o oră obișnuită, la o testare mai amplă și, deopotrivă, la examenele naționale.
La baza învățării cotidiene se află capacitatea profesorului de a verifica înțelegerea astfel încât acesta, la rândul lui, să învețe activ cum să îi ajute pe elevii săi.
Încurajarea limbajului verbal și utilizarea tehnicilor de interogare, precum și adresarea întrebărilor deschise ajută acest tip de check-in/check-out informat (Fisher & Frey, 2007). Dovezile privind utilizarea dialogului cu elevii ca mecanism de învățare sunt convingătoare; în sălile de clasă cu rate și niveluri mai ridicate de discuții ale elevilor, mai mulți elevi excelează academic (Stichter, Stormont, & Lewis, 2009).
Este bine de conștientizat că literația ajută la stimularea discuțiilor academice în clasă și, de asemenea, sprijină procesul de evaluare a înțelegerii conceptelor din partea elevilor. Literația oferă elevilor limbajul academic necesar pentru ca aceștia să explice, să justifice, să clarific, să parafrazeze, să deducă, să compare, să clasifice, să interpreteze și să solicite dovezi sau să pună contextul în care se află sub semnul întrebării.
Întrebările sunt vitale în ceea ce privește procesul de verificare a înțelegerii pe care o are elevul, mai ales în situația în care profesorul trebuie să ofere feedback cu privire la răspunsurile incorecte. Când ne confruntăm cu erorile de înțelegere ale elevilor, ar trebui să ne reamintim că răspunsul pe care aceștia ni-l oferă, de obicei, au mult sens pentru ei și reflectă ceea ce știu și nu știu în acel moment. Frumusețea este că ne putem forma rapid o ipoteză despre ceea ce elevii noștri ar putea să nu știe și astfel să le oferim indicii care să-i ajute să obțină înțelegerea necesară.
Walsh and Sattes (2005) sugerează aceste solicitări de urmărire a progresului elevilor:
Cuvinte sau expresii care favorizează înțelegerea : „Gândiți-vă la rolul hidrogenului”.
Memento-uri suplimentare pentru a declanșa memoria: „Cuvântul începe cu litera d”.
Probele care determină raționamentul din spatele răspunsului pentru a identifica lacunele de cunoaștere: „Ce te-a determinat să crezi că personajul ar face asta?”.
O întrebare redactată care reduce cerințele lingvistice. De exemplu, în loc să solicitați unui elev să „identifice rolul plăcilor tectonice în sistemele geofizice ale pământului”, ați putea spune: „Cutremurele și vulcanii au ceva în comun; te rog să-mi spui mai mult despre asta”.
Până la urmă, „înțelegerea” este al doilea nivel cognitiv de pe Taxonomia lui Bloom. Cu siguranță știți că fiecărui proces cognitiv (ține minte, înțelege, aplică, analizează, evaluează, creează) îi corespunde un set de elemente (liste): cuvinte cheie (verbe active), acțiuni, rezultate, precum și întrebări care pot anima procesul de evaluare a realizării învățării elevilor la clasă. Adesea, activitățile elevilor sunt enumerate ca verbe care ar putea fi incluse în întrebările adresate elevilor sau folosite pentru a dezvolta activități la clasă. Verbele de pe nivelurile superioare ale taxonomiei sunt mai deschise la oportunități și necesită mai multă creativitate din partea elevilor pentru a răspunde. Nu este suficient ca un profesor să adreseze pur și simplu întrebări pentru nivelul dorit de pe taxonomie, profesorul trebuie să creeze și un mediu propice învățării care plasează elevul în situația de a adresa la rândul lui întrebări. Învățarea, dacă ne dorim să fie activă, vizibilă și relevantă, necesită implicarea elevilor și prin intermediul altor tehnici decât cursuri și prezentări conduse doar de profesori.
Modalitatea de a verifica zilnic înțelegerea elevilor, oferă profesorului oportunitatea creării unui cadru propice învățării prin utilizarea feedback-ului. Ar fi de preferat ca un sistem de feedback aliniat să includă evaluări formative comune care să permit profesorilor să se coordoneze cu alți profesori de pe nivelul lor sau din alte departamente. Aceste evaluări de referință ar putea mări creșterea performanței elevilor și oferirea datelor care stimulează conversația despre proiectarea instrucțională și curriculară.
Este recomandat ca profesorii să se întâlnească înainte de a preda un anumit tip de lecție pentru a dezvolta evaluări formative comune. Elementele selectate de evaluare ar trebui să fie axate pe a diagnostica tipurile de învățare, astfel încât profesorii să poată discuta orice concepție greșită pe care observă că elevii o mai păstrează după instrucțiune și astfel, să învețe să recunoască tiparele mentale cu care elevii lor operează (Fisher, Grant, Frey și Johnson, 2007). Profesorii ar trebui să se întâlnească după fiecare livrare pentru a discuta relația dintre rezultate și instrucțiunile pe care aceștia le-au dat elevilor săi, dar și pentru a planifica pașii următori (componentă feed-forward).
FeedForward
FeedForward
evaluarea în avans și necesitatea flexibilizării actului educațional
evaluarea în avans și necesitatea flexibilizării actului educațional
Într-un sistem de feedback eficient, profesorii folosesc datele din evaluare pentru a planifica acțiuni viitoare; de aici termenul de evaluare în avans. De exemplu, pe măsură ce profesorii se uită la munca elevului, fie că este vorba de o sarcină de verificare-înțelegere sau de o evaluare formativă comună, ei folosesc ceea ce elevii pot învața pentru a-și modifica predarea. Acest lucru necesită o mai mare flexibilitate în planificarea lecțiilor, deoarece înseamnă că profesorii nu vor mai putea să implementeze o serie de lecții prestabilite.
Schimbarea pe care o aduce această metodă nu este despre cine ești, ci despre cine vrei să devii.
Schimbarea pe care o aduce această metodă nu este despre cine ești, ci despre cine vrei să devii.
Cel mai eficient tip de feedforward ajută oamenii să vadă oportunități de creștere - modalități prin care își pot asuma noi provocări și roluri. Joe Hirsch, în cartea sa „The Feedback Fix”, relatează că la cel mai simplu nivel, feedforward ne induce sentimentul inconfundabil că avansăm în viața noastră personală și profesională. Obținerea de feedback pozitiv cu privire la performanțele noastre ne face să ne simțim bine, dar nu va crește motivația de a face ceva nou sau diferit. Acesta doar ne confirmă ceea ce știam deja despre noi înșine și despre talentele noastre, blocându-ne în esență creșterea.
Când feedback-ul constructiv ne face să ne gândim la noi căi de a crește, și ne punem la bătaie talentul și motivația intrinsecă de a reuși, acesta are efect de multiplicare.
Altfel spus, atunci când observăm că un elev dezvoltă un interes într-o anumită arie, în loc să-i arătăm doar că știm, am putea să-i oferim acestuia posibilitatea de a participa activ la „munca sa” implicându-l într-o competiție sănătoasă, răsplătindu-i astfel performanța sau împărtășid și altora ceea ce face, mai degrabă, decât pur și simplu doar încurajarea lui. Acest mod de a-i provoca îi determină pe elevi să se auto-perceapă într-o lumină nouă și îi motivează să se gândească la moduri noi în care ar putea crește mai mult și mai mult.
Sursa: https://www.cultofpedagogy.com/feedforward/
Page updated
Report abuse