Managementul Schimbării

Evenimentele de schimbare pot fi și cumulate. Dacă cineva se confruntă în viața sa cu mai multe schimbări de categorie 1 și 2, se poate simți la nivel personal ca și când ar putea experimenta o categorie de nivel 4.

Modelul Grief Cycle publicat prima oară în „On Death & Dying”, Elisabeth Kübler- Ross, 1969

Pierderea este asociată cu toate categoriile de schimbare.

Pierderea poate fi semnificativă sau poate fi la fel de mică ca pierderea așteptării.

Atitudinea defensivă se referă la mecanismele noastre de apărare (strategiile noastre psihologice utilizate pentru a face față realității și a ne menține imaginea de sine).

Cu toții avem mecanisme de apărare similare și unice. Acestea sunt acele mecanismele particulare de apărare care depind, de obicei, de categoria de schimbare pe care o experimentăm.

Disperarea/furia este definită ca sentimentul că totul este în neregulă și nimic nu se va dovedi bine indiferent ce facem.

Speranța se referă la motivul sau motivele noastre pentru care putem să ne simțim încrezători cu privire la rezultatele viitoare, în contextul schimbării.

Explorarea înseamnă a investiga, a te aventura, a examina, a descoperi. Explorarea în perioadele de schimbare implică de obicei riscuri.

Adaptarea/acceptarea se referă la ajustarea sau conformarea la noile sau diferitele condiții intervenite în viața noastră.

Categoriile Schimbării

Categoria 1

Cel mai mic nivel de intensitate emoțională a schimbării

Această categorie semnalează cea mai mică intensitate a schimbării; de obicei, o frustrare sau o dezamăgire care necesită o ajustare simplă a așteptărilor sau planurilor noastre. Ne deplasăm destul de repede prin proces și mecanismele noastre de apărare nu sunt puse aproape niciodată în practică - de obicei nu experimentăm mânia sau negarea, care sunt mecanisme de apărare clasice. Dacă se manifestă o mânie la nivel scăzut, este de obicei o scurtă explozie de frustrare. Este de menționat că avem tendința să experimentăm multe schimbări din categoria 1 într-o singură zi.

Categoria 2

Un nivel scăzut de intensitate emoținală a schimbării

Această categorie, semnifică o schimbare de intensitate emoțională la nivel scăzut; este posibil să experimentăm mecanismele noastre de apărare, dar pe termen scurt. Putem simți mânie și îi putem blama pe ceilalți. De obicei, aceste mecanisme de apărare nu durează mult, în principal pentru că vedem schimbarea ca pe o problemă care trebuie rezolvată sau pur și simplu, trecem la acțiune câștigând un sentiment de control în această situație. Tranziția include trecerea emoțională de la apărare la explorare. Vizualizarea oportunității de a rezolva problema sau a începe să explorezi fixarea problemei fac parte din faza de explorare. Această categorie de schimbări necesită o ajustare pentru a ne adapta. Este posibil să experimentăm o serie de schimbări din categoria 2 într-o singură zi.

Categoria 3

Un nivel emoțional intens al schimbării

Schimbarea de categorie 3 este o schimbare emoțională intensă, cu o percepție asupra controlului foarte mic. Necesită să lucrăm prin mecanismele noastre de apărare (furie, negare, proiecție, raționalizare etc.), care sunt de obicei în plină desfășurare. Cu cât rezistăm mai mult la schimbare și durează mai mult evenimentul de schimbare, cu atât apărarea este mai pronunțată. Pentru că rezultatele viitoare sunt necunoscute și reflectă incertitudine, trecerea la faza Explorare necesită timp.

Categoria 4

O mare intensitate emoționala a schimbării cu pierderi semnificative

Aceasta este o schimbare emoțională de intensitate ridicată, de obicei, cu pierderi semnificative. Mecanismele noastre de apărare pot deveni mai complexe (intelectualizare, compartimentare, evitare, izolare etc.). Avem tendința de a experimenta sentimente intermitente de disperare la nivel scăzut, precum și pierderea speranței. Emoțiile și atitudinea noastră pot deveni cel mai mare obstacol de depășit. De obicei ne contestă paradigmele sau modelele mentale și, eventual, o provocare pentru convingerile noastre. Este nevoie de timp pentru a lucra cu această schimbare din cauza pierderii, mai ales în prezența posibilei dureri resimțite la nivel emoțional saiu fizic.

Categoria 5

Cel mai intens nivel emoțional al schimbării pe care îl putem experimenta

Aceasta este cea mai intensă schimbare pe care o poate experimenta omul. Sentimentele profunde de disperare și pierderea speranței pot avea efecte de lungă durată asupra preferințelor noastre de gândire și chiar a comportamentului personal. Acest nivel profund de schimbare necesită o ajustare majoră (sau cel puțin o revizuire profundă) a busolei (direcției) și credințelor noastre personale. Modelele de gândire și modelele de comportament pot fi schimbate pentru totdeauna. Acest tip de schimbare durează cel mai mult în timp și poate fi perceput diferit pentru fiecare individ. Amintirile pot exista pentru totdeauna, odată cu schimbarea intensă resimțită. Este important să ne amintim că unii oameni nu experimentează niciodată o schimbare de categoria 5.

Zona de Confort

În general, noi oamenii alegem calea minimei rezistențe, care duce la zona de confort, unde totul este chil. Din punct de vedere psihologic, zona noastră de confort este un perimetru în interiorul căruia ne menținem un sentiment puternic de securitate, fără de care ne-am putea confrunta cu un mare disconfort. Din păcate, din punct de vedere personal, zona de confort este locul în care se produce prea puțină dezvoltare personală.

Statistic, la nivel mondial, majoritatea oamenilor își petrec majoritatea timpului în zona de confort, iar acesta ucide ambiția, pro-activitatea și autonomia.

De ce să ne luptăm în afara zonei noastre de confort? Multe dintre temerile noastre sunt iraționale și nerezonabile. Aceste temeri înlocuiesc necunoscutul și ne atrag în inacțiune. În zona de confort ne păcălim singuri pentru că ne formăm o idee despre realitatea care uneori se dovedește a fi eronată. Iar temerile iraționale sunt de obicei rezultatul unor experiențe trecute (ai făcut X o dată și Y a fost rezultatul, de aceea Y este întotdeauna rezultatul pentru X).

De cele mai multe ori aceste experiențe pot fi legate de copilărie. Lipsa de expunere la anumite experiențe, cunoștințele incomplete/nefinalizate și încrederea de sine redusă în propria capacitate poate împiedica progresul personal. Dacă nu am încercat niciodată ceva înaint e ajungem la concluzia că nu merită riscul de a ne oferi o șansă. Frica și anxietatea prosperă atunci când ne alimentăm cu gânduri nepotrivite, lipsite de viziune, pentru că ne imaginăm ce este mai rău.

Așadar, atunci când te descoperi în afara zonei tale de confort și încerci în mod conștient să-ți depășești temerile, este important să conștientizezi că această frică este doar în capul tău.

Poate fi complicat să rămâi în zona optimă de performanță potențială (strech zone)… dacă provocarea este prea mică nu se întâmplă mare lucru, iar dacă-i prea mare ai putea să fii tentat(ă) să renunți. Este o linie foarte fină, dar dacă prinzi „schema”, se întâmplă magia. :)

Acestea fiind spuse, frica ne poate ajuta să ne concentrăm, să ne intensificăm simțurile și, în final, să ne ghideze în a evitapericolul. Dar reacția personală la frică este cea care dictează rezultatul care poate fi după caz, pozitiv sau negativ.

Permițând fricii „sănătoase” să-și facă loc în viața ta, îți poți controla comportamentul, inclusiv îmbunătăți rezistența la nervi, anxietate, transpirație, plâns, agitație, furie, frustrare, confuzie - poți resiți toate acestea ca fiind foarte reale și extrem de incomode în același timp. Dar, cu cât te expui la situații mai provocatoare, cu atât vei începe să devii mai confortabil iar experiența mai vastă.

Experiența la care fac referire este incredibil de importantă. Cu cât te auto-provoci mai mult, cu atât începi să devii mai conștient de ceea ce este de fapt posibil și cum să folosești acest sentiment de teamă în avantajul tău.

Reacțiile tale la frică sunt cu siguranță aspecte pe care poți învăța să le gestionezi. Totul se reduce la expunere, experiență și strategiile de coping. Cu cât îți testezi mai mult limitele, cu atât vei învăța mai multe despre tine și cu atât mai mult poți începe să pui în practică strategiile de coping. Aceste strategii sunt unice pentru fiecare individ. Ceea ce funcționează pentru tine nu va funcționa neapărat pentru alții, de aceea este important să încerci câteva și să vezi cum funcționează pentru tine.

Vei ști când ai găsit o strategie de copiere care funcționează pentru tine, pentru că vei constata că vei începe să te simțiți confortabil dacă ești puțin inconfortabil.

„Dacă împingi frica departe, singura versiune a fricii disponibile va fi versiune nebună, irațională sau contorsionată. Dacă ești dispus(ă) să o simțiți și să fuzionezi cu ea, energia și înțelepciunea vor apărea.“ (Kirsten Ulmer în cea mai recentă carte de la Tim Ferriss, Tribe Of Mentors: Short Life Advice From The Best In the World)

Corpul și mintea ne vor aminti peste ani de aceste experiențe și ne vor oferi semne de avertizare și „sfaturi” cu privire la modul în care vom putea face față situațiilor similare care urmează. Este foarte important să continuați să încercăm ceva mai mult de fiecare dată, altfel vom rămâne doar în zona de confort nou-achiziționată și în final, vom ajunge din nou să stagnăm. Gândește astfel: Ai prefera să fii un râu sau o mlaștină? Ai vrea să curgi la vale sau să stagnezi într-o apă stătută?

Pe măsură ce te auto-provoci din ce în ce mai mult, vei ajunge în cele din urmă într-un punct în care nu te va mai deranja aproape nimic. Veți avea totuși respectul sănătos pentru frică, dar veți avea stocate în meomorie atât de multe experiențe și referințe mentale încât te veți simți confortabil în aproape orice situație. Aventurile mari sau mici, sunt un mod minunat de a trăi mai multe vieți în materie de experiențe și lecții de viață într-o perioadă foarte scurtă de timp.

Viața devine într-adevăr mult mai interesantă atunci când ne testăm limitele. După ce experimentăm acest lucru, există foarte puține lucruri care ne mai pot sta în cale - îmi place să cred că vom găsi dorința de a continua creșterea, îmbunătățirea și dezvoltarea în fiecare zi. Este o dependență, dar, din fericire, este una sănătoasă.

4 Camere ale Schimbării

În prezent, ritmul schimbării este în creștere accelerată. Ideea perioadelor de schimbare și stabilitatea de după, sunt de domeniul trecutului. Schimbarea, reflectă noua ordine mondială și aceasta este în creștere având în vedere rata schimbărilor tehnologice dar și impactul pe care acestea îl au asupra oamenilor.

Cunoașterea curbei durerii, menționată de cercetătoarea Elizabeth Kubler-Ross în cartea sa „On Grief and Grieving”, ne pregătește să facem față pierderilor din viața noastră, învățând să reflectăm la modul în care răspundem și reacționăm la schimbări. Putem folosi această teorie pentru a recunoaște modul în care ne simțim, cu scopul de a ne auto-motiva să trecem prin schimbări.

Claes Janssen, un psiholog social suedez, a creat în perioada 1964-1975 un model de conștientizare în schimbare pe care l-a denumit „Patru Camere ale Schimbării”. Acesta este un instrument valoros care sprijină oamenii să înțeleagă cum să treacă prin situații de schimbare.

Mai concret, Janssen spune că fiecare dintre noi locuiește într-un apartament cu patru camere, care reprezintă „stări” diferite în care ne putem regăsi la un moment dat. Ne mutăm din cameră în cameră în funcție de percepțiile, sentimentele sau aspirațiile declanșate de evenimente externe. Cineva care ocupă astăzi o cameră se poate muta într-o săptămână, o lună sau un an, în altă cameră a apartamentului său.

Cele patru camere pe care le descrie Janssen sunt denumite: Mulțumire, Negare/Refuz, Confuzie și Reînnoire/Inspirație. Janssen spune că pe măsură ce ne schimbăm și ne dezvoltăm ca ființe umane, ne plimbăm încontinuu prin aceste patru camere.

(1) În camera mulțumire, ne place status quo-ul. Aici domnește o mentalitate în care suntem mulțumiți cu situația proprie. Nu avem dorințe semnificative pentru schimbare. Totul este bine, nu este nevoie să învățăm noi abilități sau să luăm în considerare diferite moduri de lucru. Suntem confortabili cu situația actuală, calmi, realiști, relaxați, satisfăcuți și în siguranță. Nu inițiem vreo încercare de îmbunătățire majoră pentru că „dacă nu se rupe, nu reparăm”.

Dar nu putem rămâne mulțumiți la nesfârșit, pentru că astfel nu am mai putea crește vreodată. După cum spune Sanford, „dezvoltarea are loc în primul rând ca răspuns la provocările vieții”. Niciunul dintre noi nu putem trece prin viață fără să ne confruntăm continuu cu noi provocări, adesea foarte dificile. Dacă petrecem prea mult timp în această cameră ajungem să ignorăm „lumea reală” din jurul nostru. În timp, în această cameră ajungem să devenim delăsători în gândire și riscăm să rămânem cu iluzia succeselor anterioare.

În viața reală, adesea apar schimbări în jurul nostru și suntem puși în situația de ne confrunta uneori cu provocări semnificative - reorganizare, manageri noi, noi schimbări în sistemul din care facem parte, noi reglementări socio-politice, apariția crizelor sau recesiunilor economice, criza medicală COVID-19, amenințarea siguranței locurilor de muncă etc. Toate acestea ne pot muta din camera mulțumire în camera negare/refuz.

(2) Camera de refuz/negare, este cea în care recunoaștem că se întâmplă schimbări, dar considerăm că acestea nu vor avea impact asupra noastră, și astfel, refuzăm să participăm la schimbare. Nu percepem amenințările și credem că suntem în siguranță și adesea, dăm vina pe alții pentru ceea ce ni se întâmplă, considerând că amenințarea va fi de scurtă durată sau va avea un impact nesemnificativ asupra noastră.

La capătul extrem, cu o astfel de mentalitate putem ajunge să ne mențină blocați în propria gândire. De exemplu, părintele care se ocupă de un fiu adult, de parcă acesta ar fi în continuare adolescent. Sau managerul care la un an de la promovarea sa la locul de muncă, se luptă în continuare cu ceea ce toată lumea recunoaște deja, că nu a făcut trecerea de la a fi specialist la manager.

Chiar dacă recunoaștem că suntem în camera refuz/negare, această stare de fapt nu ne rezolvă problema, căci doar ne mută prin ușa de tranziție către camera de confuzie.

(3) În camera confuziei, ne „trezim” în cele din urmă și ne dăm seama că ceva nu este în regulă în jurul nostru, dar nici nu știm să acționăm în mod corespunzător. Aici ne simțim diferiți, nesiguri, resimțim emoții neîmpărtășite, iar incertitudinea, anxietatea și frica ies la suprafață. Multe analize pot avea loc în această cameră, pentru că recunoaștem că este nevoie de schimbare, de o nouă strategie, de cunoștințe noi și aprofundate, comportamente și abordări diferite, dar incertitudinea ne abate de la direcția potrivită. Ne uităm în jur la sistemul din care facem parte și la comportamentul celorlalți oameni care ne conduc/ne acompaniază sau care ne pot influența, și care par a fi la fel de confuzi ca și noi.

În această cameră, adesea, ne trezim analizând frânturi din viața noastră, iar aceasta ar putea însemna o pregătire pentru a învăța ceva nou, din fericire. În camera confuziei recunoaștem că nu avem răspunsul la situația concretă și deși avem energie de rezervă pentru a soluționa, pur și simplu nu ne decidem unde să o investim.

Petrecând prea mult timp în această cameră riscăm ca în loc să luăm decizii potrivite, ajungem la paralizie în gândire sau ne trezim speriați la intersecția căilor care duc în „direcția greșită. De aceea, oamenii ar trebuie să fie îndrumați sau să se îndrepte de unii singuri către camera reînnoire/inspirație.

(4) În camera reînnoire/inspirație, gândim pe picioarele noastre, avem un plan și dorim să meargem mai departe pentru a inova, căuta soluții și găsi noi abordări sau idei care pot fi aplicate în viața noastră. În această cameră suntem sinceri, deschiși la nou, dispuși să riscăm pentru a eșua prin experimentare, învăța din această experiență și a o lua de la capăt. În această cameră, energia este la cote maxime, avem gânduri transformatoare și abordări creative pe care le punem în practică. Aici, ne simțim încurajați să identificăm, să sprijinim și să ne angajăm în noi moduri de colaborare. Inovația, împărtășirea sentimentelor, gândurilor și experiențelor „sunt la ele acasă”, permițându-ne o implicare conștientă în direcția schimbării. Vizualizăm schimbarea într-o notă eminamente pozitivă, cu o mentalitate axată pe „fac să se întâmple!”

Desigur, în timp, starea de reînnoire scade. Ajungem să ne simțim confortabil cu noul nostru program, să acceptăm stilul de viață actual ca pe un dat sau să luăm de bună relația în care suntem cu ceilalți ca și cum ar fi o convenție „pe viață” și astfel, ne regăsim în sala de mulțumire. Avem „totul rezolvat”, deținem răspunsuri și funcționăm confortabil în interiorul apartamentului nostru. Viața este frumoasă! :)

Fiecare dintre cele patru camere reprezintă „stări” diferite în care o persoană se poate regăsi, la un moment dat.

Faptul că ne aflăm la un moment dat într-o anumită cameră a apartamentului nostru nu reprezintă o caracteristică a personalității noastre. Este mai degrabă locul în care ne aflăm la un moment dat, într-o situație particulară.

Cu timpul, ne vom muta în altă cameră, pentru că fiecare dintre noi ajungem să locuim în toate cele patru camere ale apartamentului.

Pentru a ne mobiliza energia în vederea schimbării pe care ne-o dorim, trebuie să lucrăm cu noi înșine și împreună cu ceilalți oameni aflați în camerele de confuzie sau reînnoire. În fiecare cameră de confuzie există oameni care iau deja măsuri constructive. Aceștia au potențialul să ajute la obținerea resurselor necesare sau la coagularea activităților colaborative. Oamenii aflați în camera de confuzie sunt cei care vor duce inițiativele înainte, desigur, cu condiția să înțeleagă cum se integrează inițiativele lor cu întregul.

Semințele succesului sunt semănate în camera confuzie și încolțesc în camera de reînnoire.

Persoanele aflate în camerele mulțumire sau refuz/negare nu sunt pierdute, sunt doar blocate temporar iar evenimentele vor face ca acestea să se mute relativ curând în alte camere. După cum ați conștientizat deja, camerele mulțumire sau refuz/negare sunt locuri ineficiente pentru ca oamenii să petreacă timp și să investească multă energie. Trebuie să continuăm să ne implicăm în schimbul de valoare cu colegii noștri, să eficientizăm comunicarea prin informații relevante din surse consacrate și să construim o comunitate a învățarii prin colaborare.

Cu toții avem nevoie ca o parte din viața noastră să rămână stabilă, mai ales atunci când alte părți se află în confuzie. Atunci când ne confruntăm cu probleme personale (cum ar fi divorțul, nașterea unui nou copil, adaptarea la situația în care copilul pleacă la facultate etc.) sau când ne confruntăm cu probleme profesionale (un job/proiect nou, promovarea, eșecul unui proiect etc.) ne dezorientăm și avem nevoie de stabilitate în celelalte părți ale vieții noastre. Iar uneori acea stabilitate ne plasează în camera refuzului/negării. Dar imediat ce aceste probleme tulburătoare dispar, ne redobândim energia de a participa la crearea a ceva mai mare decât noi înșine.

Continuum motivațional în schimbare

Desigur, acesta nu este sfârșitul poveștii... Oamenii trebuie să învețe să fie pregătiți pentru următoarea lor provocare, schimbându-și modul în care operează cu propriile gânduri, înainte ca aceasta să reapară și să îi influențeze negativ. Altfel, vor ajunge să petreacă prea mult timp în camera de mulțumire.

Schimbarea este continuă, cele patru camere ale schimbării ne încurajează să continuăm să ne mișcăm și să fim conștienți că este esențial să nu petrecem prea mult timp în vreo cameră anume pentru că există riscuri, pe care uneori nu ni le putem asuma. Fiecare dintre noi am putea să ne auto-responsabilizăm să alegem camera în care ar fi de preferat să rămânem sau în care să mergem conștient în contextul schimbării pe care o reclamă momentul prezent.

Abordarea schimbării, depinde de noi înșine. Conștientizarea este esențială pentru a ne permite să îmbrățișăm schimbarea printr-o abordare potrivită la nivel personal.

Model adaptat după „The Four Room Apartment Model of Change for Understanding and Choosing Action Strategies, Jim Dezieck, https://hr.mit.edu/learning-development/learning-topicspermission.html”

Page updated

Report abuse