În ultimele două decenii, comunitățile au câștigat din ce în ce mai mult atenția sectorului educației pentru potențialul pe care-l pot oferi ca vehicule pentru inovație și îmbunătățire a sistemelor educaționale (Daly, 2010; Elmore, 2007; Huberman 1995; Lieberman și Grolnick, 1996). Cu toate acestea, proliferarea comunităților ca strategie de schimbare a funcționat cu un ritm mult mai rapid decât eficiența acestora. Într-adevăr, comunitățile existente în educație par a fi mai des lipsite de importanță decât eficiente (Chapman și Mujis, 2014; De Lima, 2010).
Când vine vorba de îmbunătățirea rezultatelor beneficiarilor direcți la nivelul sistemului educațional, în ansamblu, nu contează existența sau crearea de comunități de învățare în sine, ci modul în care acestea funcționează și ce se întâmplă în interior lor. Pe scurt, comunitățile de învățare sunt constituite din oameni sau organizații, precum și din conexiunile directe și indirecte create între părți, în timp ce colaborarea este actul esențial de a lucra împreună cu un scop comun.
Întrucât funcția și funcționarea internă a comunităților de învățare sunt factori de bază ai eficienței reale, accentul lucrului împreună trebuie să fie axat pe colaborarea eficientă dintre părțile implicate în interiorul comunității.
A configura o Teorie a Schimbării este ca și cum am întocmi o foaie de parcurs, care conturează etapele prin care intenționăm să ne atingem obiectivele. Ajută să definim dacă prin ceea ce facem contribuim la realizarea impactului pe care îl preconizăm și dacă există un alt mod pe care l-am putea lua în considerare. Teoria schimbării ne ajută la articularea clară a inițiativelor viitoare conectate la misiune, și ne permite, de asemenea, să observăm riscuri potențiale în planul nostru prin partajarea ipotezelor de bază la fiecare pas.
Teoria schimbării ne poate ajuta să cartografiem prioritățile rețelelor, pentru ca apoi, să luăm în considerare modul în care acestea se conectează și se raportează unele cu celelalte.
Suplimentar, acest instrument ne poate ajuta și la alinierea membrilor echipei la misiunea globală, prin faptul de a înțelege mai bine rolul fiecăruia în urmărirea impactului pe care-l preconizăm.
Colaborarea din interiorul comunității de învățare, are la bază acțiuni eficiente întreprinse intern și se bazează pe:
Aprofundarea învățarii și implicării beneficiarilor direcți.
Îmbunătățirea capitalului uman al profesorilor, formatorilor, specialiștilor și liderilor pentru a aprofunda învățarea continuă și implicarea beneficiarilor direcți în actul educațional, prin parteneriat autentic.
Crearea unui proces intern eficient și eficace care vizează îmbunătățirea întregului sistem.